Afară e iarnă şi e înserat,

Afară e iarnă şi e înserat,
Frumoşii fulgi acum ei cad.
Pe acest pământ, ce negru este,
Afară ninge, acum ca într-o poveste.
 
Privesc pe geam şi îmi aduc aminte,
De iernile geroase din înainte.
Cum stam afară, singur prin ninsoare,
Şi eram tot ud ,din cap până în picioare.
 
Nici frigul şi nici zăpada nu o mai simţeam,
Eu stam, în curte atunci şi mă jucam.
Şi bulgări de zăpadă mari rostogoleam,
Şi omul de zăpadă, eu singur îl terminam.
 
Pe cap să nu îngheţe, o cratiţă îi puneam,
Iar mâna ,din mătură cea mare îi făceam.
Iar ochii şi cu gura de cărbune are,
Şi nasul îl puneam din morcovul cel mare.
 
Şi nasturi din cărbune îi puneam,
La gât fularul roşu la om îi agăţam.
Şi la final în jurul omului jucam,
Vai, Doamne ce frumos mă mai distram.
 
Şi seara în casă nins pătrund,
Încet, tiptil de mama mă ascund.
Şi merg să îmi schimb acele haine ude,
Că astfel frigul în oase îmi pătrunde!
 
dodorel62 – Severin