În groapă eu singur stau într-un sicriu,

 

În groapă singur stau, acum într-un sicriu,
Eu strig, scoteţi-mă de aici că încă îs viu.
M-au îngropat nemernicii, cu toţii au plecat.
Pe mine în bolta rece, cu toţii m-au lăsat.
 
Dar nimeni să audă, nu vrea atunci când strig,
Ei m-au lăsat acolo, în mormânt să stau în frig.
Căci pentru toţi este, să facă asta mai uşor,
Fiindcă pe mine m-au şters, de tot din mintea lor.
 
Şi am rămas uitat de lume, acolo într-un sicriu,
Eu nu mai am pe nimeni, lângă mine să vadă că îs viu.
Iar dacă mâine se întâmplă, să mor chiar cu adevărat,
Parcă aud pe toți cum vor zice: e bine, Doamne, că l-ai luat !

Cu toţii vor spune că toată viaţa, m-a chinuit într-un coșmar,
Și eu am avut parte în viață, doar de durere și amar.
Dar ce ştiu toţi aceştia, despre durere şi chiar despre  amar ?
Căci am luptat o viaţă – ntreaga, nu a fost în zadar.
 
Pentru că viaţa este grea şi uneori e plină de durere,
Aşa a fost ea toată viaţa mea, si îmi este singura avere.
Căci am avut o viaţă grea, cât pe pământ eu am trăit,
Dar nu mă plâng, pe soarta mea şi nu mă simt dezamăgit !

Şi acum în groapă stau, închis într-un sicriu,
De acum eu am murit şi nu mai sunt nici viu.
Se bucură duşmanii, se bucuţa cu toţii,
Căci au scăpat de mine şi pot fura ca hoţii !
 
dodorel62-Severin