În Valea Jiului atunci când eu păşesc.

Cu mare tristeţe, îmi amintesc,
În Valea Jiului, atunci când eu păşesc.
De mina în care, cu drag eu am lucrat,
Şi unde, de moarte am scăpat.
 
Acolo,în fund de mină sub pământ,
Cu moartea, minerul are legământ.
În orice clipă, în mină poţi muri,
Dacă Dumnezeu, cu tine nu va fii.
 
Acolo ,tu nu vezi soare, nu vezi lună,
Atât timp ,cât tu lucrezi în mină.
Vezi doar cărbune şi negrul praf,
Ce se ridică ,când combina taie în abataj.
 
Oricând tu poţi pierii, în mină într-o clipă,
Dacă o explozie, ea va fii nefericită.
Sau când din strat, apare el metanul,
Sau când deasupra ta, se rupe chiar tavanul.
 
Şi aştepţi cu nerăbdare, să apară clipa,
Şi să te bucuri, că nu ai păţit nimica.
Şi şutul când se gată ,atunci tu ieşi din mină,
Şi îi mulţumeşti ,lui Dumnezeu că vezi lumină.
 
Doar ochii în cap ,minerule îţi mai lucesc,
Cu ochii stinşi şi negrii eu stelele privesc.
Şi îi mulţumesc şi cruce către Dumnezeu,
Eu fac apoi că în mină, ma vegheat mereu.
 
Şi iată ,că timpul repede şi iute a mai trecut,
Şi în vis văd mina ,unde am lucrat demult.
Şi acum ,după atâţia ani eu încă îmi amintesc,
De mina şi de Valea Jiului ,acolo când păşesc !
 
dodorel62-Severin