Nu mi-a fost frică nici cînd,

Nu mi-a fost frică nici cînd, ca să intru în mormînt.
Morţii să îmi povestească, cum e pe lumea cealaltă.
Mi-au spus toţi că acolo-i bine, de aceia înapoi nu vine.
Pe pămînt cei care mor, că afară-i greu, nu-i uşor.

Ca să ajungi să îi cunoşti, trebuie să treci de trei porţi.
De aceia trebuie să ai, bani la vamă ca să dai.
Vama de îndată treci, în mormînt reguli găseşti.
Acolo sînt reguli stricte, nimeni nu o să le strice.

Fiecare mort cînd intră, viaţa lui el şi-o prezintă.
Ce a făcut, păcătuit, cît în viaţă a trăit.
Dacă a avut suflet curat, sau cumva a blestemat,
Ce păcate grele a avut, de a ajuns în mormînt.

Toţi pe lumea cealaltă, vor avea cîte o pedeapsă,
Şi mai grea şi mai uşoară, după faptele de afară.
De la judecată apoi, unii vor trece în moroi,
Alţii vor rămîne aşa, căci pedeapsa nu e grea.

În mormînt lumină este dacă mortul o primeşte,
De la pomană de afară, atunci cînd îl îngropară.
Apă şi mîncare îi ajung, de la oamenii ce-l plîng,
Astfel în mormînt găseşte, negură şi doar tristeţe.

În mormînt poţi ca să mergi, pe alţii să-i vizitezi,
Să vorbeşti şi să aştepţi ca pomeni tu să primeşti.
De pomană cînd primeşti şi lumina ai să o vezi,
Pe lumea cealaltă-i bine, nimeni înapoi nu vine.

După ce-am vorbit cu morţii, am ieşit eu din mormînt,
Şi pe bancă în cimitir, mi-am şoptit încet în gînd:
Cît trăieşti şi eşti în viaţă, nu urîi nu blestema,
Căci acolo în mormînt, morţii te vor judeca.

dodorel62 -Severin

Aceasta poezie am scris-o dupa ce am visat ca am fost in cavou si am vorbit cu mortii !