Toamna îi ca o simfonie,

 

Toamna îi ca o simfonie,
Când vezi frunza ruginie.
Din copaci frunza se rupe,
Vântul departe le duce.
 
Din pomi frunza a căzut,
Parcurile s-au golit.
Băncile îs pustii acum,
Lumea nu mai e pe drum.
 
Prin parcuri păsări nu cântă,
Nimeni nu te mai încântă.
Doar foşnet de frunze auzi,
Dacă acolo mai ajungi.
 
Peste tot pe jos zăreşti,
Frunze ruginii şi creci.
Natura acum e moartă,
Nu mai e ca altă dată.
 
Soarele nu mai apare,
Printre nori, acum dispare.
Totul e posomorât,
Semn că toamnă a sosit !
 
dodorel62 – Severin