Îmi aduc aminte foarte bine,

 

Îmi aduc aminte foarte bine,
Cum acum câţiva ani pe mine.
Spatele mă durea aşa de tare,
Îmi venea să urlu că mă doare.
 
Şi tocmai lemnele aveam de spart,
De spart, cărat şi apoi de aranjat.
Dar durerea de la spate nu mă lasă,
Şi am căutat ca cineva să mă ajute acasă.
 
Şi nu a fost chip pe cineva ca să găsesc,
La spart, cărat şi aranjat şi eu să îl plătesc.
Şi stam pe un scaun la poartă afară,
Şi aşteptam ca cineva să treacă iară.
 
Şi sa apropiat de mine un om sărman,
Lui să îi dau eu o ţigară acum de am.
Sau să îi dau măcar o pâine să mănânce,
Că îi nemâncat şi nu o mai poate duce.
 
I-am spus atunci că eu îi pot da de toate,
Dacă mă ajută să care lemne şi să spargă.
Şi deodată el omul cel sărman îmi spune,
Că nu doreşte să muncească pentru mine.
 
Şi atunci din fire mi-am ieşit de supărare,
Cu pietre am dat în el cu o ură foarte mare.
Când am văzut că cere ţigări şi de mâncare,
Dar de muncit nu vrea căi şmecher mare.
 
Şi atunci să îi mai crezi pe cei ce sunt săraci,
Care cerşesc şi ei de muncă fug în draci ?
Mai bine îi baţi cu pietre pe unde îi prinzi pe stradă,
Decât lor să le dai o pâine şi bani ca să trăiască !
 
dodorel62-Severin