Într-o zii cineva o pâine mi-a cerut,

 

Într-o zii cineva o pâine mi-a cerut,
Dar eu nu am vrut ca să îl ajut.
Că în viaţă aşa am fost învăţat să fac,
Să îmi bat joc de omul cel sărac.
 
Nu am dat la nimeni nimic să îl ajut,
Ba din contră pe acela l-am urât.
Că aşa îmi place să văd că omul e sărac,
Asta mă bucură şi îmi e pe al meu plac.
 
Când văd că omul el cerşeşte şi îi sărac,
Pe acela eu îl asemăn cu un pui de drac.
Şi în cazanul cu smoală iute l-aş băga,
Ca să scap omenirea de o fiinţă rea.
 
Căci omul sărac nu are dreptul să trăiască,
Dacă în viaţă el nu vrea ca să muncească.
Şi atunci cum să îi dau o pâine să îl ajut,
Mai bine îi dau un brânci şi asta face mult.
 
Căci o vorbă de mulţi ani spune foarte bine,
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.
Atunci săracii cu toţii trebuie să dispară,
Să nu mai trăiască în a noastră ţară !
 
dodorel62-Severin

Nu mai dati bani si mancare saracilor si punetii la munca , ca astia sunt cersetori ca munca nu le place . Nu va lasati impresionati de lacrimile si de povestile lor fiindca asa s-au invatat sa se victimizeze singuri ca sunt saraci si nu au bani . Ia chematii la voi la munca sa vedeti daca vine vre unul dintre ei . Eu am avut de a face cu asemenea specimene spurcate si de atunci nu am ochi sa ii mai vad si prefer decat sa le dau mancare sa o arunc la gunoi !